Miezul procesorului este un cristal de siliciu cu o suprafață de aproximativ 10 milimetri pătrați, pe care, folosind elemente de calcul microscopice, este implementat un circuit de procesor - așa-numita arhitectură.
Dispozitiv de bază al procesorului
Nucleul este conectat la cipul procesorului folosind o tehnologie numită flip-chip, care se traduce literalmente ca un miez inversat. Tehnologia are acest nume în legătură cu metoda de fixare - partea vizibilă a miezului este partea sa interioară. Acest lucru asigură contactul direct al miezului cu radiatorul de răcire pentru a îmbunătăți disiparea căldurii și a preveni supraîncălzirea. Pe partea din spate a miezului sunt umflături de lipit - umflături care conectează matrița la restul cipului.
Miezul este situat pe o bază textolită, de-a lungul căreia rulează pistele de contact, conectându-se la tampoanele de contact. Miezul în sine este închis cu un capac metalic de protecție, sub care este umplut cu o interfață termică.
Pentru ce sunt procesoarele multi-core?
Un procesor multi-core este un microprocesor central care conține două sau mai multe nuclee de procesare într-un singur pachet sau pe un singur procesor.
Primul microprocesor a fost dezvoltat de Intel în 1997 și a fost numit Intel 4004. A funcționat la o frecvență de ceas de 108 kHz și a constat din 2300 de tranzistoare. În timp, cerințele pentru puterea de procesare a procesoarelor au început să crească. Pentru o lungă perioadă de timp, creșterea sa s-a datorat creșterii frecvenței ceasului. Cu toate acestea, într-un anumit stadiu al dezvoltării microtehnologiei, dezvoltatorii s-au confruntat cu o serie de bariere fizice asociate abordării proceselor de fabricație la dimensiunea atomului de siliciu din care este fabricat nucleul.
Astfel, dezvoltatorii au venit cu ideea de a crea un procesor multi-core. În cipurile multi-core, două sau mai multe nuclee funcționează simultan, permițând astfel la o frecvență de ceas mai mică să ofere performanțe mai mari datorită executării paralele a două sau mai multe fire de activitate independente.
Principalele avantaje ale procesoarelor multi-core
Principalul avantaj al procesoarelor multi-core este abilitatea de a distribui munca programului pe mai multe nuclee. Acest lucru, la rândul său, mărește viteza programelor și permite proceselor intensive din punct de vedere calculatic să se desfășoare mult mai repede.
Procesoarele multi-core permit o utilizare mai eficientă a aplicațiilor intensive din punct de vedere al calculului, cum ar fi editorele video.
În plus, computerele cu cipuri multi-core consumă mai puțină energie și îl fac pe utilizator mai confortabil.
